Află ce iubești și lasă iubirea aia să te ucidă
Noi toți vom muri, absolut toți. Ce circ!
Numai asta ar trebui să fie de-ajuns
pentru a fi iubire între noi, dar nu-i.
Suntem terorizați și turtiți de trivialități.
Ne mâncăm în noi înșine pentru nimicuri.
Da, toți vom muri. Tu și eu. Tu și eu și toți ceilalți.
Într-o zi va sosi, implacabil,
acel fatidic moment care ne va alunga de pe pământ.
CÂND vom muri nu e nici măcar cea mai importantă întrebare,
mai ales că odată mort nu vei mai fi pe aici încât să conteze
sau să te îngrijorezi de ceea ce-ai făcut sau n-ai făcut.
Nu, interesantă e întrebarea CUM vei muri.
De cancer? Infarct? Bubă neagră? Înecat cu un covrig?
Eu? Trag nădejde că nu mi se va deschide parașuta.
Sau poate o prăbușire cu avionul.
OK, nici chiar așa, dar uneori când sunt în avion
și ne pregătim de aterizare, și vremea e groaznică,
încep să-mi imaginez cum ar fi o prăbușire
cad măștile de oxigen, femeile țipă, copii plâng.
Poate mă voi întinde peste culoar
și voi prinde de mână o persoană cu totul străină
într-un gest dramatic, așteptând înfrățiți inevitabilul.
Pământul va da năvală peste noi
și noi vom fi bușiți împreună în eternitate.
Din fericire, asta încă nu s-a întâmplat,
dar e captivant să meditezi la o asemenea posibilitate.
Când ne gândim la propria noastră moarte,
de obicei ne închipuim momentele finale.
Patul de spital. Familia plângând. Ambulanța.
Nu ne gândim la lungul șir de opțiuni și de tabieturi
care ne-au adus în pragul acestor clipe finale.
Ai putea crede că moartea noastră
e o lucrare-n curs de execuție pe drumul vieții
fiecare respirație, fiecare mușcătură, fiecare înghițitură,
fiecare noapte pierdută și fiecare semafor nefuncțional în trafic,
și fiecare râset și oftat și pumn strâns și suspin solitar
fiecare dintre acestea ne-au adus cu un pas mai aproape
de tragica noastră DESPĂRȚIRE de această lume.
Așa că cea mai bună întrebare nu este oare când voi muri,
ci care-i vehicolul pe care-l aleg pentru a ajunge acolo?
Dacă tot ce faci în fiecare zi te aduce mai aproape
de moarte într-un fel unic, personal și subtil,
atunci tu ce anume alegi pentru a fi ucis?
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.