Din spital,la Tropice

Sala gemea de boală prelungită
Izolată acasă de sărăcie şi frică;
După birouri, feţe aspre, cu ecusoane întoarse
Consultă trupuri amorfe şi stoarse.

Eram chiar eu acolo, pe fotolii de plastic,
Numărând banii ce ies din elastic.
Din urmă, internarea reiese din hârtii
Parafate cu bancnote de mult-iubiţii doctori.

Am vene subtile, buzele albite,
Iar în braţ, instrumente fanteziste.
Pielea emană doctorîi. Leşin.
Noi sperăm în taină că o să mai ieşim.

În gând pătrunde ceaţă de lămâi şi portocale,
Visând că suntem la tropice.
La opt ore, serul mă adoarme,
Uitând că la mine, nimeni nu vine...

2021,05 august

poezie de Maria Neski (5 august 2021)
Adăugat de Maria Neski
Votează! | Copiază!