Adormirea Ta e calea învierii
Fecioară Precurată neatinsă de prihană.
făr' a cunoaște moartea, Tu te-ai mutat la cer,
de unde ne trimiți semințe de speranță
și mângâierea Ta ne e preexistență.
Azi, în grădina Ta, e mare sărbătoare;
s-au îmbrăcat în verde copacii seculari,
îmbrățișează cerul cu ramuri de iubire
iar florile pictate în culori lumină,
țesut-au un covor sub "Masa Tăcerii"
căci Adormirea Ta e calea Învierii
pe care fii tăi pășesc cu bucurie,
ca "Pasărea în spațiu" în plină armonie,
escaladând "Coloana Infinitului",
scară răsărită din inima pământului
pentru a-l uni cu măreția cerului
unde-i zămislit mirajul cuvântului.
O floare sunt și eu în grădina Ta,
micuță sunt și mă numesc, Nu-mă-uita.
Mă prinde-n a Ta poală când uneori mă-mpiedic,
căci numele ce-ți port e un blazon heraldic
și nu-mi este ușor să fiu mereu în zbor,
răspunderea e mare, eu, doar o simplă floare...
Icoană Ești și început,
în Tine, tot ce e Dumnezeiesc a încăput...
Fiu de Om și Domn Ceresc Tu ai născut,
porți de lumină ne deschizi spre absolut.
Tu ne dai mult, noi, prea puțin,
dar cu smerenie îți mulțumim,
nălțând spre cerul tău diamantin
"Oda bucuriei" și "Rapsodia României",
numele să-ți preaslăvim,
grădina-Ți să o miruim
și cu iubire s-o-ngrijim.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre flori
- poezii despre bucurie
- poezii despre început
- poezii despre virginitate
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărbători
- poezii despre smerenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.