Întoarcerea

Se prăbuşesc regretele pe rând,
dorinţele se pierd în valuri,
din depărtătri iubitele, plângând,
se-ntorc prin vechile portaluri.

Mă caută, de mine întrebând,
prin săli ce nu mai sunt, de baluri,
revin din depărtări cu-n singur gând –
să mă sugrume printre şaluri.

Aş vrea să mă ascund, din calea lor,
trecutul însă nu mă lasă,
iar sufletu-mi, cuprins de-atâta dor,
din piept parcă ar vrea să iasă.

Le-aştept în prag, dorind să le salut
cu caldele urări de bun venit,
să le cuprind cu magicul sărut
rămas la fel pe chipu-mi obosit.

Ele primesc sărutul meu fidel,
cu buze reci, ce mă-nfioară,
şi-n ritmuri cadenţate de rondel
mă răstignesc a doua oară.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!