Cântecul epavei

I
Vântul era dezlănţuit, apele-n delir,
O navă a eşuat pe ţărmul dinspre sud,
O sută de oameni, evadaţi din tristul cimitir,
Au îngenuncheat pe nisipul ud.
Şaizeci s-au înecat, şaizeci şi trei
S-au izbit de stâncile negre ca un păcat,
Şi-apoi, undeva, de unul singur printre ei,
Au dat de-un copilaş neajutorat.

II
Un tip aspru s-a îndepărtat încetişor
De lângă de ceilalţi marinari
Şi cu blândeţe a pus neştiutorul căpuşor
Pe pieptul lui onest, cu muşchii tari.
Călătorind peste pustiul larg
Era o bucurie solemnă să-i vezi
Mereu alături, velă şi catarg,
Marinarul şi băieţelul cu ochi verzi.

II
Purtându-i prin vremuri de mari răstrişti busola,
Cei doi erau întotdeuna unul, nu o perche.
Asta până când celui puternic i-a venit ora
Şi a simţit fâşâitul unei coase la ureche.
Atunci prietenului apropiat i-a grăit astfel:
"Ia cu tine şi scoate din acest pustiu cumplit,
De dragul meu, nevinovatul sufleţel!"
Apoi, a sărutat copilul şi-a murit.

IV
Purtaţi de chinuitoarea lor soartă omenească
Prin vânturi infernale şi mlaştini fierbând ca un cazan,
Cei doi au început să vină să se încălzească,
Noapte de noapte, la focul făcut de căpitan.
Dar într-o zi acesta l-a luat deoparte:
" O, marinar cu suflet generos şi bun,
Salvează-te pe tine-acum şi fugi de-aici departe,
Lasă-n urmă, copilul, ascultă ce îţi spun!"

IV
Copilul aţipise lângă focul luminând violaceu:
"O, căpitane, să-l lăsăm să doarmă somn lin, plăcut,
Până se scufundă nava, iar atunci Dumnezeu
Va arăta fiecăruia ce are de făcut!"
Cei doi, privind cum jarul devenea cenuşă,
Au ţinut de veghe, zadarnic, noaptea toată;
N-au lăsat nicio clipă singură acea păpuşă –
Care nu s-a mai trezit niciodată.

*Charles Dickens a scris acest poem pentru drama lui Wilkie Collins, FARUL, pusă în scenă pentru prima dată în casa marelui romancier, Tavistock House, iunie 1855.
Ar mai fi de adăugat că în anul 2019 piesa lui Collins a fost ecranizată în regia lui Robert Eggers, cu actorii Robert Pattinson, Willem Dafoe, Valeriia Karaman, Logan Hawkes.

poezie de Charles Dickens, 1812-1870, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!