Glasul tăcerilor
M-am oprit din zbor spre seară
Lângă chipul tău durut
Mă priveai cu ochi de ceară
Dăltuit în rece lut...
Vântul legăna-n tăcere,
Ca un veșnic trubadur
Amintiri din alte ere
Peste liniștea din jur.
Aș fi vrut să-ți fiu aripă
Înspre cerul cristalin,
Dar destinul, într-o clipă,
Ți-a frânt zborul spre senin...
Și nu-i nimeni să-mi asculte
Azi al inimii frământ,
Dor, neliniști, lacrimi multe,
Se aștern peste cuvânt.
Alergăm pe-a vremii scară,
Anii vieții-s prea puțini,
Sub a timpului povară
Suntem singuri și străini...
poezie de Violeta Andrei Stoicescu
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violeta Andrei Stoicescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.