O lacrimă fierbinte
Trezindu-mă cu chipul nins, în zori,
Încununată-n suflet de fiori,
Plecai pe drumul greu, stropit de ploaie,
S-ajung la mama care-și plânge pruncul în odaie.
Era bolnavă și slăbită de puteri,
C-o inimă zdrobită de dureri,
La Domnul se ruga-n lacrimi amare.
Cu ce-a greșit, blânda măicuță, oare?!
Atunci, în starea ei de neputință,
Văzu salvarea-n pace și credință.
Plângea măicuța lacrimă și jale,
Strigând la sfinți, la Domnul, la icoane.
Cu ochii goi și ațintiți spre cer,
Cerea un strop de pace din eter.
Pe lume, Doamne, am avut fecior,
Cu chipul sfânt, cu voce de izvor,
Suflet curat... cu dragoste de mamă.
L-ai luat, lăsându-mi lacrimă amară.
Oh, Doamne Sfinte, ce greșeală, da.
mi-ai luat lumina, pacea, dragostea...
Privesc în ochii mamei și îi citesc durerea.
Doamne, i-ai luat iubirea și puterea.
Și-ar da tot ce a strâns pe-acest pământ,
Să-i mai ajungă-odată la mormânt.
Dar n-are cum, puterea n-o mai lasă,
Stă țintuită într-un pat, acasă.
Văzând din ușa casei ei, durerea,
Parcă și mie mi s-a luat puterea.
Cu ochii-n lacrimi, parte-i sunt la dramă,
Că și eu, Doamne, pe pământ sunt mamă.
De suferință nu mai am cuvinte...
Asta înseamnă să rămâi părinte.
Lacrimi fierbinți la cimitir se varsă...
Mama, în gânduri, îl întoarce-acasă.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre pace
- poezii despre lumină
- poezii despre greșeli
- poezii despre durere
- poezii despre voce
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.