Cuviosului
Vartejul innoirii șterge,
și rău, și bine, și frumos,
căci viața merge înainte...
și departarea de Hristos.
Dorm sihaștrii-n cimitire,
Lumea nu-i mai pomenește,
un monah, la mănastire
un pomelnic le citește.
Crucile de pe mormânturi
putrezesc de vreme rea,
de ploi reci si aspre vânturi
stinsu-li-s-a candela.
Dorm azi, intr-un loc uitat,
Moaștele de cuvios,
ce în viață a purtat
crucea grea a lui Hristos.
Ca pe oameni din beție
să-i întoarcă la credință,
a dat vot de săracie
și pe sine jerfă vie.
A purtat straie de sfinți,
nevoindu-se stingher
și, in nopțile fierbinți,
a băut roua din cer.
Doar un mormânt părăsit
fost-a moștenirea sa,
sufletului ostenit
datu-i-s-a liniștea.
Dar eu știu c-a fost chemat
către alte zări mai bune
din loc verde, înmiresmat,
ne-ntărește-n rugăciune.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 10 iunie 2011: |
Foarte reușite toate citatele.De ce nu le postezi tu personal? Nu le-ar schimba valoarea, dar intuiesc că nu ai curaj.Sunt excepționale. |