* * *
Cuvintele mele,
adesea fără noimă
nu se fac auzite
decât în vis
când tăcerea absurdă
cuprinde tot trupul,
iar gândurile zboară
plutind spre infinit.
Peisaj feeric
cuprins de amorțeala
unui somn adânc...
și totul străbate printre pleoape
dincolo de realitate
când noaptea ne-mbie
pe tărâmul viselor
unde totul este uitat
în tăcerea cuvintelor nerostite
de glasuri necunoscute...
e noaptea adâncă
a sufletelor noastre
și plină de stele
ce timid sclipesc
în bezna uitării
și a nemuririi.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre somn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.