Spirit rătăcit
Îl văd... după morminte se ascunde
Mă privește cu frică, curios,
Coronile de plastic aprinde
În fața crucii, devine furios.
S-a rătăcit între lumi... spirit tâmp
Acum îi ține nopții de urât
E ca un mărăcine pe un câmp,
Înconjurat de flori și omorât.
În piatra funerară de vreme bătută
I se ascunde trecutul bonlav
Va mai rămâne o vreme tăcută
Până-i va rosti, numele de sclav.
Dac-ar putea să povestească luna,
De cate ori s-a speriat de chipul lui
De ochii aceia ce căutau întruna,
Să prindă un suflet, sa fie doar al lui.
Cavoul lui e cufundat ca o ruină
O fi strigoi, o fi vre-un prinț din iad?
Așteaptă mereu ca cineva sa vină,
Alături de întuneric, al lui camarad.
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre strigoi
- poezii despre sperieturi
- poezii despre sclavie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.