Spiritul iubitei
Pe drumu fără capăt,
Înaintez spre seară
Aș vrea să îți mai văd,
Înfățișarea iară.
Să ieși de printre pomi,
În spate având vântul
Să mă privești îndelung,
Să-mi tulburi iarăși gândul.
Veșmintele-ți din ceață,
Ce rup liniștea nopții
S-atingă iar cărarea,
Acestui ținut al morții.
Îmi vei vorbi prin soapte,
Certându-mă zadarnic
Iar după vii și plângi,
Căindu-te amarnic.
Ai fost și vei rămâne,
A mea împărăteasă
O frumusețe rară,
Din alte lumi culeasă.
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre seară
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.