Fugi din calea
torenților ce vin peste case
cu furia nebunilor care nu
și-au luat tratamentul
încerci să scapi cum poți
cu puhoiul vuind în jur
ajungi pe acoperișul clădirii
te ferești la timp din calea
mașinilor purtate de curenți
apa e verde gri cu spume
de furie și-a pierdut cumpătul
totul e apocaliptic
stai și aștepți arca lui noe
sau șalupele de salvare
gemetele apelor te înfricoșează
oamenii sunt muți de frică
moartea vine cu vuiet
cu vaiet te trage la fund
apoi plutești umflat de apă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.