Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
Jocul a început, jocul să exist
În ziua de mâine.
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre pâine
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.