După o moarte
Cândva acolo a fost un șoc
care a lăsat în urma lui o lungă, sclipitoare coadă de cometă.
Ea ne ține înăuntrul ei. Depune fulgi de nea pe ecranul televizorului.
Se așează în stropii reci de pe cablurile liniilor de telefon.
Cineva poate încă schia liniștit sub soarele de iarnă
printre tufișurile pe care mai atârnă câteva frunze,
Ele-s aidoma paginilor rupte-ale vechilor anuare cu adrese de telefon.
Nume înghițite de frig.
Este încă minunat s-auzi bătăile inimii,
dar adesea umbrele par mai reale decât trupul.
Samuraiul pare insignifiant
scos din armura lui cu solzi de dragon.
poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre televiziune
- poezii despre telefon
- poezii despre schi
- poezii despre puls
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre comete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.