Splendoarea rasei
Splendoarea rasei îi înalță buza, dezvăluind neîntrerupt
În surâsu-i un șirag de perle, dinții micuți și sclipitori;
Anii sunt nisipul cu care se joacă vântul, dedesupt,
Prizonieră, e muzica trandafirilor ei nemuritori.
Ea-i izolată-n stânca mușcată de ger ca într-o sticlă;
Acum bărbatul o poate privi fără niciun fel de teamă.
Dar privirea-i sfidătoare pătrunde-n el cu ascuțită lamă,
Îi tunde mielul gras și vama pentru insolență își ridică.
Lilith e moartă și ferecată-n siguranță pentru lume,
Iar omu-și poate planta pomii și curăța fără-un folos anume.
El a moștenit totul și vechile păcate-or să-i îngroape urma,
Iar tăcerea, când lupul este mut, îi va prăpădi turma
O, Lilith este moartă, însămânțată în întreg ținutul
Și el îi rupe vița, și-încet îi soarbe fructul.
* Lilith personaj mitic care, conform legendei cabalistice, a fost prima soție a lui Adam, creată ca și acesta din țărână
poezie clasică de William Faulkner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vamă
- poezii despre tăcere
- poezii despre tuns
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre soție
- poezii despre siguranță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.