Ie pentru dulcea Românie
Cu mâinile-n noroi sau în pământul reavăn,
dar și în cel ce plugul l-a uitat,
caut istoria gravată-n al dacilor cearcăn
că-mi este cel mai dulce habitat.
Din cufere de cucuteni păstrate cu sfințenie,
iau văl de borangic țesut în cumințenie,
fire de arnici sau mulineuri,
beteală argintie, mărgele și fluturi,
să fac o ie pentru dulcea Românie,
s-o-mbrac în speranțe, pace și-armonie.
Din frunze de arin și flori de nalbă,
adun culori pentru Cetatea Albă,
să strălucească-n veci mărturisirea
că doar unirea-n cuget ne e desăvășirea.
Și-am să brodez pe ia țării mele,
spirala, crucea, coarnele de cerb,
să știe o lume-ntreagă, până la ultimul corpuscul,
că-aicea timpul trece și din nimic renaște,
perenitatea vieții aicea zămislește,
iubirea cu grijă-i păstrată-n tabernacul.
Simboluri ancestrale cos azi cu sufletul,
să fie de-ajutor Măicuței Românii,
că-n soare-i legătura cu bunul Dumnezeu,
apartenența noastră o urc la apogeu.
Brodez pe sfânta ie spicul de grâu și ghinda,
steluțe, calea laptelui și porumbelul păcii,
pun roșu, alb, albastru și verde crud al ierbii
și toată veșnicia din laptele-stâncii.
Îmbracă așadar, Tu, dulce Românie,
cămașa cu altiță, frumoasa noastră ie,
gătește-te cu noi, cei vii și cei plecați,
că-n astă ie sfântă, cu toți suntem brodați.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pace
- poezii despre alb
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.