Nu mă părăsi (extrase)
*
Mă tot gândesc undeva la acest râu, care curge de-a dreptul vijelios.
Și-acești doi oameni în apă, încercând să se țină unul de altul,
cât se poat de strâns, dar până la urmă-i prea mult, sunt copleșiți.
Curentul e prea puternic. Trebuie să-și dea drumul, să plutească separați.
Asta se întâmplă cu noi. E păcat, Kath, pentru că ne-am iubit atâta timp.
Dar, la urma urmei, nu mai putem sta veșnic împreună.
*
Am închis pe jumătate ochii și mi-am imaginat că acesta a fost locul
unde toate pe care le-am pierdut încă din copilărie au ieșit la suprafață,
iar acum stau aici în fața lor și, dacă aș aștepta îndeajuns, o siluetă subțire
ar apărea la orizont dincolo de câmp, și încet-încet s-ar tot mări, iar eu
aș vedea că-i Tommy, și ne-am face cu mâna, și poate chiar ne-am striga.
*
Trebuie să acepți că uneori astfel merg lucrurile-n lumea asta.
Opiniile oamenilor, sentimentele lor, o iau pe un făgaș, apoi pe altul.
Și, iată, se întâmplă că-n acest proces într-un anumit punct te maturizezi.
*
Am văzut cum se-apropie cu repeziciune o lume nouă.
Mai științifică, mai eficientă, da. Cu remedii pentru vechile boli. Foarte bine.
Dar o lume aspră, crudă. Și-am zărit o fetiță, ochii ei strâns închiși,
ținând la piept lumea cea bună, cea veche; acea lume despre care știa
în inima ei că nu va putea rămâne, iar ea o strângea la piept și implora,
și nu voia să-i dea drumul.
poezie de Kazuo Ishiguro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știință
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre medicină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre imaginație
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.