Timpul mă trage pe linie moartă
Ce fiară mi-a prins ușa casei în cuie?!
Ferestre se zbat astupate de scânduri.
Ce monstru, hățițuri de iederi îmi suie,
Pe prispă, pe ziduri, pe stâlpi, rânduri-rânduri.
Ce vuiet se-aude venind dinspre boltă?!
Nechează toți caii scapați din căpestre,
Cu frâiele rupte, cuprinși de revoltă,
Bătând cu copita la mine-n ferestre.
Deschideți fereastra, mai scoateți din cuie!
O haită de cerberi voraci stau în poartă.
Tăiați din fuioare de iederi silhuie,
Că timpul mă trage pe linie moartă!
Mi-e viața coșmar și-s închisă de vie.
Încerc ca prin vis să ajung pân' la ușă,
Dar zborul mi-e frânt, n-ar sfida o stihie
Și-n vatra vieții mai e doar cenușă.
poezie de Mihaela Banu (18 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre cai
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre revoltă
- poezii despre moarte
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.