Ulița satului meu
Pe ulița unde m-am născut,
Am copilărit și am crescut,
Sunt îmbătrânite case părintești,
Construcții țărănești, românești.
Hrisoave pecetluite în povești,
Locuri dumnezeiești pe care le iubești,
Dar azi aici și colo mai găsești
Rar un pic de tinerețe omenești.
În case se află ființe bătrânești,
Căci tinerii, un lucru nefiresc,
Pleacă în lume din cuibul părintesc.
Pământul ogoarelor e înțelenit,
Nu-l poate munci un sat îmbătrânit.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre tinerețe
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre muncă
- poezii despre iubire
- poezii despre creștere
- poezii despre copilărie
- poezii despre construcții
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.