Estul extrem, Vestul extrem ( poem-vis istoric )

La o altitudine de 12 000 de metri
la 870 de mile pe oră
cu vânt din faţă de 40 km/h
în patru ore depăşesc podul de gheaţă,
lacurile albe, pădurile,
tundra
acolo
unde şi ei au traversat
de-a lungul miilor de ani
acum cam douăzeci şi şase de mii ani
( în era glaciaţiei Würm )
bărbaţi
femei
copii mici
femei bătrâne, bărbaţi
care au descoperit lumea nouă
Primăvara
când piciorul cocoşului înflorea
şi când tufişurile erau pline cu afine
ei reluau expediţiile lor în direcţia
răsăritului de soare
În fiecare dimineaţă
legând snopi de sorg
punând provizii de carne afumată în coşuri de frunze uscate
cărând eternul jeratic în pahare din coajă de salcie
şi cremenea pe umerii bătrânilor
Bebeluşii scânceau în leagănele lor din piele de ren
Ceaţa îşi întindea pânzele de bumbac prin văi
Vântul bătea rece peste păşuni
Apa se scurgea pe pietrele acoperite de muşchi
Câinii scheunau aşteptând nerăbdători zorii
sau jeleau pe unul de-al lor sfârtecat în timpul nopţii de lupi
Femei, femei
Înarmate cu suliţe, cu prăştii, cu topoare,
alergau prin pădurile de plop tremurător
până ajungeau la căprioara culcată pe malul apei aşteptându-şi
moartea
Bărbaţii înarmaţi cu ţepe urmărind ursul
şi cerbul Elaphus cu coarne în formă de evantai
Seara, ar fi găsit un luminiş, un deal
unde s-ar fi culcat îngrămădiţi unul în altul în corturile cusute cu vine de animale
Poate uneori ar fi cântat
O bunica ar fi spus copiilor poveşti ca să-i adoarmă
O femeie ar fi dansat, rotindu-se-n mantia ei în formă de colibă,
cu scoici împletite-n părul revărsându-se pe umeri
Vocea ei pătrunzătoare ar fi invocat spiritele celor morţi
sau deschis calea pruncilor pentru a veni pe lumea asta
Femeile ar fi născut pe bancurile râului,
strângând mâinile moaşelor
pentru ca apoi să se ridice şi să meargă iarăşi
Cărau cu ei trecutul
Yong dragonul care şi-a schimbat numele
care se numea Mixcoatl, şarpele norilor,
Kukulcan, pasărea şarpe
Cu ei, cele patru culori, albul nordului, galbenul sudului,
negrul vestului, roşul estului, iar în centru,
OK, culoarea jadului
Astăzi, podul este uitat
Avionul zboară deasupra căii exilului la 12 000 de metri
America este un alt continent
Inventatorii care-au venit cu est şi vest
habar n-au că ei nu mai cunosc direcţia călătoriei
Poate că nu ştiu cum să citească liniştea unor chipuri
Acolo, în New Mexico,
înainte de plecare, cu o zi înainte de ambarcare,
în parcarea de la K-Mart
am văzut maşina unui indian Navaho
şi deasupra plăcuţei de înmatriculare
era scris
" Îmi amintesc Korea"

poezie de J.M.G. Le Clezio, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!