Înalță-te, mamă!
Înalță-te la cer, suflet curat,
Și lasă-n urmă orice întristare,
Privește-ne voios, înflăcărat,
Nu vezi că și eu râd, deși mă doare?
Ridică-te ca un balon desprins
Din mâna mea de băiețel cuminte
Și urcă în văzduhul necuprins
Privind numai în sus și înainte.
Să nu te temi pe drumul ce-l străbați
Și nu lăsa să te cuprindă jalea,
Iisus Hristos, pe cei eliberați,
Îi ia cu El și le arată calea.
Și nu fi tristă dacă ne-ai lăsat,
Ca să te duci acolo-n cer departe,
Căci sufletele noastre, neîncetat,
Se vor iubi și dincolo de moarte.
Iar când o să ajungi în Paradis
S-aștepți în tihnă, că se-nvârte roata,
Și într-o bună zi, cum ți-am promis,
Vom fi din nou toți trei: eu, tu și tata.
poezie de Octavian Cocoș (10 iunie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.