Un rămas bun
Curgi, pârâiaș, spre marea ta
Și varsă-te grăbit;
Ai mei pași nu te-or mai urma
Mereu, la nesfârșit.
Curgi pe pășuni, nu te-agita,
Căci râu devii zorit;
Dar pașii mei nu te-or urma
Mereu, la nesfârșit.
Însă arinul va icni
Și-un plop va fi foșnit;
Și-albina îți va bâzâi
Mereu, la nesfârșit.
Și mii de sori te-or lumina
Și mii de luni, vădit;
Dar ai mei pași nu te-or urma
Mereu, la nesfârșit.
poezie de Alfred, Lord Tennyson (1 iunie 2021), traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre timp, poezii despre râuri, poezii despre devenire sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.