Marea încă răsună
Marea încă răsună, mai ales noaptea,
molcom, în sus și-n jos, de lungul nisipurilor catifelate.
Ecou al unei voci închise în amintire
care revine din când în când; și mai e acea
asiduă lamentare a pescărușilor; și poate a unor
păsări pe care aprilie le atrage
către câmpie; tu ești deja
aproape de mine în acea voce;
și eu doresc ca acolo să poată sosi la tine,
dinspre mine, o rezonanță a memoriei,
asemeni acestui murmur întunecat al mării.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre întuneric, poezii despre păsări, poezii despre noapte, poezii despre nisip, poezii despre dorințe sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.