Cei care ascultă

Eram copil în zilele când trebuia să ascult –
bătrânii şedeau în jurul vetrei
balansând presupusele lor păcate spre
ziua sfârşitului, când un
salvator crucificat îi va elibera de ele –

Pisica torcea, focul ardea, hornul vâjâia,
cineva bătea ritmul cu toiagul şi îngâna un cântec trist
despre fecioara care a călcat pe o felie de pâine.
Gurile ştirbe-ale toamnei povesteau
despre seminţele leproase ale mlaştinii şi
despre floarea amară a secarei cornute.
Îngheţ lângă vatra copilăriei.

poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!