Ehe ( Mariaj )

Avem copii – care numără până la doi.
De obicei privim filme diferite.
Prietenii vorbesc despre înstrăinarea noastră.

Dar interesele tale şi ale mele
sunt comune încă, întotdeauna în aceleaşi puncte.
Nu-i vorba doar de butoni.
Mici favoruri, de asemenea:
Ţine un pic oglinda aia.
Schimbă becurile.
Adu ceva.
Sau discuţiile, până când totul este discutat.

Două staţii care din când în când
sunt amândouă reglate pe recepţie.
S-o închid pe-a mea?

Oboseala simulează armonia.
Ce datorăm unul altuia? Că.
Nu-mi place că – ai lăsat păr în baie.

Dar după unsprezece ani chestia e încă amuzantă.
Să fii o singură carne când preţurile fluctuează.
Noi gândim chibzuit, în monede mici.
Pe întuneric tu crezi tot ce-ţi spun.
Descoasem şi împletim din nou.
O prudenţă suplă.
Spunând mulţumesc.

Vino-ţi în fire.

Gazonul tău în grădina noastră.

Acum, iarăşi eşti ironic.
Nu ţi se pare amuzant ce spun?
Atunci, hai, mai bine tai-o, dacă poţi.
Ura noastră-i rezistentă la intemperii.

Dar uneori, cu mintea-n altă parte, suntem tandri.
Declaraţiile copiilor
trebuie semnate.

Deducem unul altuia din impozitul pe venit.
Nu terminăm mai devreme de poimâine.
Tu. Da, tu. Nu mai fuma aşa mult.

poezie de Gunter Grass, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!