Iubeam, priveam, mângâiam ...

*
Iubeam mâna ta!
Cu podul de palmă
deasupra-mi coroană
ce-ncet, apăra
si cand mângâia
te lua şi purta
pe tărâm de vis
cu frumos deschis;
.
Priveam ochii tăi!
Luceferii mei,
cu razele-gene
grilaje in vreme,
ce-i ţineai închişi
să nu fie-nvinsi...
Că "inima cere"
si de sunt văzuţi,
gata-s disparuti;
.
Mângâiam faţa ta!
Luminata rar
de zâbetuI-dar
ce nu-l mai purta,
că nu-l mai avea;
Florile-nfloreau
si se parfumuau
zâmbete, apăreau
doar când o priveam;
.
Cântam şi sarutam!
Gandul tău sfânt,
lacasul fluturilor,
ce zilnic, in zbor,
veneau la mine
sa-mi spună de tine,
de zi si de noapte,
De toate - câte poţi, poate...
.
Tot ce mi-ai dat,
pentru tot ce mi-ai luat,
gânduri de la mine,
flori color, cer fără nori,
iubire multă
cât fiecare, poate sa ducă.

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!