Obosit de-atâta vreme
A văzut lumina zilei
cu optzeci de ani în urmă.
Azi, prizonier al milei,
glasul lui nu mai răsună.
Obosit de-atâta vreme
petrecută pe pământ,
De moarte el nu se teme,
cum nu se teme de vânt.
Un unghi drept este bătrânul,
orientat către pământ.
Caută cu ochii drumul
care-l duce spre mormânt.
Părăsind lumina vieții,
intră în altă lumină.
Lumina Eternității,
unde-i liniște deplină.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre trigonometrie
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.