Ajunși aici
Am făcut ceea ce am dorit.
Am renunțat la vise în favoarea industriei grele
oferite de unul celuilalt și-am salutat durerea
și-am numit ruină imposibilitatea de-a accepta despărțirea.
Și-acum suntem aici.
Cina este gata și noi nu putem mânca.
Carnea-i așezată pe iezerul alb al farfuriei.
Vinul așteaptă.
Ajunși aici,
există recompense: nimic nu-i promis, nimic nu-i luat.
Nu avem inimă sau bunăvoință salvatoare,
nici loc unde să ne ducem, nici motiv să rămânem.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre salvare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mâncare
- poezii despre inimă
- poezii despre industrie
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.