Cântec
Ploaie, transparență pedepsitoare.
arbore, statuie fără cap.
mi-ați mai rămas, acum când luna doare
și-n pielea lepădată a șarpelui încap?
Mai sunteți încă preajma cărui dor,
mai licăriți în care oseminte
când crinii, sângele pedepsitor
lin și-l despoaie peste vechi morminte?
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sculptură
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre dor
- poezii despre crini
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.