Penitenciarul devenirii
În penitenciarul devenirii,
S-a-nchis tăcut ființa noastră, toată
Și convergentă cu legile firii,
M-a înfiat întindere de piatră.
Ecoul este albatros rănit...
Se-nalță peste plaja de lumină
Poartă de spațiu-timp ne-am irosit,
Dar nu cunaștem a purta vreo vină.
Și marea,-n ceruri, picură cu stele,
Pe plaja cărnii, literă de dor.
Suntem un vis. Trecutele însemne,
Ne-au sărutat pe frunți de somn ușor.
Este durere, lacrimă sau pace?!
Ce plângeri astăzi, biciuie tăcerea
Și puritatea-ntinderii albastre
Prelung și gav, înflămânzindu-mi vrerea?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre plajă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.