Candoare
Lanul de mentă, mă strigă în zori,
m-ademenește cu ochi străini
să-i sorb esențele tari.
Vin zăpezile mari?
Pasărea se arcuiește-n palmele câmpiei
printre cărări chemându-mă
cu sărbătorile iasomiei.
Îmi dărui anotimpuri în derivă,
mereu cu spatele în lumină.
Nimeni nu mi-a spus
de-atâta singurătate asumată.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sărbători
- poezii despre singurătate
- poezii despre păsări
- poezii despre lumină
- poezii despre inocență
- poezii despre cadouri
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.