Mările hazardului
Las cerul să curgă-n clepsidre
laolaltă cu dorul acesta ce mă subție.
Mi-e trupul când soare, când nor,
lângă buzele ce-au învățat să iubească.
Timpul fraged se-nalță-n ferestră, încântător e veșmântul râvnit.
Doamne, trezește în noi ora înaltă
a sângelui dăruit Poeziei...
Sub orizonturi de bronz,
suntem albaștrii delfini
țipând în mările hazardului
și-n sita spartă a uitării.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înălțime
- poezii despre învățătură
- poezii despre uitare
- poezii despre sânge
- poezii despre poezie
- poezii despre ore
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.