Mama
Mamă, cuvânt sfânt,
Lumină ce mi-ai fost pe acest pământ,
Din gândul meu la tine sus,
Altar imi fac, dar nu-i de ajuns!
În amintirea noptilor albite,
Când prunc fiind, tu mă vegheai duios,
Și pentru toate clipele-ți jertfite,
Eu iți aduc al meu prinos,
Dar nu-i de ajuns!
Cu calda ta iubire am crescut,
Iar anii peste mine au trecut,
Ca dulcea adiere a unui vânt,
Și daca astăzi sunt ce sunt,
Recunoștință-ți datorez, măicuța mea de sus.
Dar nu-i de ajuns!
Nimic în astă lume nu e de ajuns,
Pentru atâtea lacrimi ce s-au plâns,
Și nu e drept ca viața Mamei să fie trecătoare,
Ci Doamne, trebuia s-o lași nemuritoare!
poezie de Gheorghe Alionte (14 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.