Aducătorul de iubire
Cuprinse de dragoste sunt uneori
miresmele văzduhului...
Cum, nu-ți mai amintești
aprinsa nebunie a culorii?
Într-un cer subțire se-ncurcau
laolaltă
fluturi bezmetici și pânze de păianjen.
Prin ferestrele zilei
o voce îmi devenea tot mai familială
Inelele ni se rostogoleau peste tâmpla fierbinte
a nopții. Sfârtecată era doar iluzia.
Respiră-mă odată cu octombrie-
aducătorul de iubire-
Azi, ceasul a-nverzit cuminte-n perete,
mestecenii aprinși coboară nechemați
într-un timp al durerii.
Târziu,
mimul din mine dansează,
cu lacrimă nopții
îngânându-ți numele.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.