Flori de măr
Flori de măr într-o grădină
Răsărite-s din tulpină,
Pe crenguțe înnegrite,
Ca și noțile cernite.
Albă-roz, fragedă floare
Cu cine te-aseamăn oare?
Și-mi duc gândul înapoi,
Cu pași mici printre trifoi.
Floare roză, tu mă duci
Cu gândul la mere dulci,
Le lua tata cu o scară,
Le punea mama-n cămară.
Tata nu-i, nici mama nu-i
Floare ești a nimănui,
Înflorită-n primăvară
În grădina de la țară?
Singură îti porți de grijă.
Înghețul nu te atinge.
Eu în visul meu te am
Alinare și balsam...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.