Elegie
Cu surâsul tău
ai putea ferici această clipă
acum, când privindu-mă-n oglindă
mă simt ca-n fața
plutonului de execuție.
În toate-i un gol translucid
precum uneori memoria.
Nu mă privi ca și cum ai ști
în noi naivitatea hrănește pe furiș
intrusul ce deseori mai caută
ieșirea din timp.
Aș vrea pe umerii cerului
să m-așez
în veșmânt răbdător
și obosiți nervi să nu se mai arate.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp sau poezii despre naivitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.