Fațete
Fiecare oraș are două jumătăți.
Bunăstarea dintr-una se ridică dansând,
pe tocuri de 13,
trece cu geamurile deschise
și muzica bubuind în boxe,
cu 120/oră pe străzile luminate feeric.
În cealaltă, coboară deznădejdea, și întunericul, frica zilei de mâine
mustește în găurile din pantofi,
glasul foamei chiorăie
în spatele zidurilor netencuite.
Miroase a igrasie și-a frică.
Până și ceața ocolește jumătatea "bună",
fumul centralelor
și lumina albă a neoanelor
o ține la distanță,
și zăbrelele de fier ale porților cu telecomandă.
În jumătate cealaltă ard vise
ce nu vor încălzi niciodată
disperarea cuibărită
în cutiile de chibrite,
doar ceața,
umedă și parșivă,
își întinde mâinile
spre ferestrele murdare,
se lipește de ochii de stânga
să nu-i vadă pe cei de dreapta,
dezbinând.
Din loc în loc, câte un bec pâlpâie galben,
semn că aici stăpânește neputința,
și orice urmă de noroc
s-a pierdut la ultima aruncare de zar...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre timp
- poezii despre frică
- poezii despre întuneric
- poezii despre zaruri
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre pantofi cu toc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.