Fulgii
Zaceau privelistile moarte
Sub cerul sur, în asfintit,
Si-abia mai auzeam departe
Un glas de crivat amortit.
În mijlocul naturii mute,
Eram eu singur calator:
Îmi aminteam de vremi trecute
Si ma visam în viitor...
Iar din imperiul tacerii
Se desprindeau fulgi mari de nea:
Cadeau încet, cadeau puzderii
În urma si-naintea mea...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre natură sau poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.