Cordoba era

la picioarele cavalerului negru
toată lumea tremura în faţa lui
creştiniii sau păgânii, nobilii
sau ţăranii - nimeni nu era în siguranţă
când judeca el - condamna
la moarte cu zâmbetul pe buze
se uita la isabela care îndura
o blândă biciuire cu plumbii înroşiţi
în focul izbăvirii
carnea ei sângera frumos
un amant i-a băgat un denunţ
şi
şi un crucifix sub patul unde
era sedusă şi sodomizată
spunea plângerea
lucero şi-a lins buzele
de inchizitor atotputernic
se
se gândea s-o treacă prin patul lui
ridică mâna şi tortura încetă
un gâde veni să primească ordine
cavalerul negru a dat un ordin
isabela a fost dusă într-o chilie specială
iar denunţătorul a fost adus
de inchizitorii din cordoba
şi
şi a început supliciu
trebuia să mărturisească
să se căiască şi
şi
să ceară îndurarea lui dumnezeu
a recunoscut tot ce spunea
să zică don castro de jerez y cueva
denunţătorul isabelei
inchizitorii i-au smuls dinţii şi
şi
unghiile de la picioare
un cleşte înroşit bine de tot
i-a strâns obrajii
lucero nu era mulţumit
ochii învinuitului au fost scoşi
şi
oferiţi corbilor din jurul castelului
restul trupului a fost aruncat în foc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!