Tăcute nostalgii
Povești uitate
răscolesc privirea.
Ascunse-n clipe de amintiri
înfloresc pentru-ntâia oară
gingașe flori de trandafiri
la margine de drum.
Din nopți ce vin și pleacă
mă regăsesc
ca-ntr-o oglindă
privești...
apoi dispari
arzând imaginea
peste eterne valuri
croind din raze albastre
umbre și lumini.
Mai aud și azi
un sunet de chitară
vocea ei de șoapte
vestește-o primăvară
mă alină ploi fugare
împrăștiind
durerea din colțuri vii
nu pot să-ntorc trecutul
ca fila unei pagini,
anii trec și cu ei duc
tăcute nostalgii.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre voce
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.