Sfinxul
Curg izvoare
însetate de cunoaștere
peste întinsul deșert
Sfinxul privește
peste timp
răscolit de emoții
arșița pătrunde
în arterele înghețate
ale adâncului
oamenii grăbiți
surprind clipa așteptată
nisipul fierbinte
purtat de vânt
acoperă oaza
de liniște...
se lasă tăcerea
nopții
luna veghează
pașii călărețului
rătăcit.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.