Mama
O, inimă de mamă!
Frumoasă cale
Ești cântecul de dor
Și cel de jale,
Ești soarele dimineții, ești amurg
În glasul tău duios
Amintiri se scurg.
Azi te privesc, iubită mamă,
Iar chipul tău brăzdat de anii vieții
Sunt un contur al tinereții.
Mă regăsesc copilul de-altădată
În inimă la tine câteodată.
Doresc atât de mult să-ti spun
Sunt fericită și mi-e bine-acum.
Când tu ești, mamă, lângă mine
Ești un izvor curat și sfânt
Ființa cea mai dragă pe pământ.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.