Ispita
Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată.
Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se
ca niște boturi de pești și-ți vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
și vei simți lumina lunecându-ți pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înțepătura gravitației
ca un spin în călcâiul tău,
și omoplații te vor durea de imperativul aripilor.
Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ți simți sprâncenele ca pe două răni în formare
și amintirile tale să-ți pară că-ncep
de la facerea lumii.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre sânge
- poezii despre sprâncene
- poezii despre rochii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pești
- poezii despre gravitație
- poezii despre facerea lumii
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.