Cafeluţa dată-n două

Am hotărât să împărţim frăţeşte cafeluţa,
Tu o guriţă sub un cer străin, îndepărtat,
Eu jumătatea ce-a rămas în sufletul iubirii
Cu gândul întâlnirii de doruri încărcat.

Vom păşi în nemurirea clipelor rămase
Umplând pervazul timpului cu flori,
Lacrima iubirii le va uda, ţâşnind rotund,
Din ţâţele de vată, din numeroşii nori.

Am hotărât şi iată cafeluţa iar revine
În fiecare dimineaţa într-un surâs surprins
De magia cuibărită-n noi, dintr-o lumină,
Unde realitatea dorinţelor e-un vis.

Am hotărât să împărţim frăţeşte cafeluţa,
Tu o guriţă sub un cer străin, îndepărtat,
Eu jumătatea ce-a rămas în sufletul iubirii
Cu gândul întâlnirii de doruri încărcat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!