Revelație
În fiecare seară
își întinde brațele amorțite șoșotind obosit
în umărul vântului
și păsările cerului se adună perechi perechi
cuibărindu-se
fiecare pe crenga lor
La dreapta sunt vrăbiile
certărețele își împart
ultimele semințe de soare
Pe stânga guguștiuci
Cioc în cioc schimbă
replici de amor
Știricile coboară urcă
între două crengi
având mereu ceva de împărțit
sau de împrumutat
bătrânele ciori
bârfesc despre haina
decolorată a nopții
amintindu-mi de bunicile
ce altădată seara ieșeau pe bancă să mai pună țara la cale...
copacul cu păsări
Îl privesc pe ferească
ca pe o revelație
Dumnezeu există!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre țări
- poezii despre vânt
- poezii despre vrăbii
- poezii despre vestimentație
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.