Blestament

Nu veţi lăsa drept ţară, după moarte,
Decât un nume adunat pe-o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Printre ruine de fabrici furate
Pe brânci de străbuni mei lucrate
Din care, tânăr, să furi te-ai apucat se ştie
Din ţara mea ai făcut hoţule o colonie.
V-aţi aşezat mafia căpătâi,
Minciuna e hrişovul vostru cel dintâi.
Aţi furat tot, fără ruşine
Păduri şi fabrici şi uzine
Şi glia toată strămoşească
Şi chiar mormintele eroilor din brazdă
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate pentru tine.

Ca să schimbaţi, acum, ultima oară
Ţara-n mişei şi brazda-n altă ţară
Serviciile au furat, dintre sclavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.

Din graiul tău cu-ndemnuri pentru vite
Tu am ivit sloganuri potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, jefuite mii de săptămâni

Pe draci ţi i-ai făcut icoane,
Făcuşi din oameni lacrimi şi coroane.
Mierea ai preschimbat-o în venin
Furând puterea ei puţin câte puţin.

Ai luat o turmă, şi furând uşure
Ai pus-o când să-mbie, când să-njure.
Ai luat cenuşa morţilor din vatră
Şi ai făcut-o voturi de răsplată
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Minţind prin pliscul datoriei tale.

Corupţii sunt ca lupii nesătui
Puterea lor stă-n haita fără căpătâi.
Corupţii-s ca hienele nesăţioase
Ce-nfulecă totul de pe oase.

Durerea ţării surdă şi amară
Nu mai răsună pe nici o vioară,
Căci ascultând-o ar mai fi jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.

Din fabrici şi uzine pentru noi
Ai refăcut iar bube şi noroi
Iscat-ai datorii şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor
Căci nedreptatea se suceşte în morminte.

Te-ai făcut frate cu dracu
... Ca să iei caimacu.
De frate cu dracu te-ai făcut
Inima la draci ţi-ai vândut
Din frăţia dracilor faci acum parte
Fugi diavole în pustietate

Nedreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la-ntuneric din pădure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Duhoarea hoţiilor de ani întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,
Ţara suferă în cartea mea.
E plină ţara de presă cumpărată
Până şi libertatea azi e o privată
Se scriu multe, dar prea multe degeaba
Şi nu-nţelegem unde este graba
Sunteţi mânaţi prin circul pandemiei
Spre lagărul conştiinţei şi-al mâniei
Slova de foc şi bărbăţia aiurită
Împerechiate-n ţară se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte
Omul a scris-o, hoţul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.

E atât de multă nedreptate
Că aş mai scrie înc-o carte
Dară mai bine lăsăm boala
Şi începem mai 'nainte cu răscoala.

pamflet de Ciprian Dragne, după Tudor Arghezi
Adăugat de ciprian_dragne
Votează! | Copiază!