Când îi aud vorbind despre România eternă, aşa, fără nici o determinare, fără ancorare în istorie, îmi aduce aminte de "Franţa eternă" din 1939. Şi slavă Domnului, dacă avea o ţară dreptul la eternitate era Franţa.
Dar ce înseamnă etern? Trebuie să fii ceva, să CREZI în ceva. Chiar un creştin e ceva anumit: catolic, ortodox, copt. Cine spune: "Cred în România de totdeauna" vorbeşte la fel cu cel care spune - şi există câţiva - "sânt creştin pur şi simplu." Ortodox? Nu, creştin, în genere. Protestant, atunci? Nici asta, creştin.
N-ar fi de mirare să adauge: e o perspectivă FILOZOFICÃ a creştinismului. Ofensând filozofia - ştiinţa "generalităţilor", nu? - şi ofensând creştinismul.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!



Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.