Suspin
Ascultă-mi suspinul
cresc în febră
ploaia nu se mai oprește
Carnea ta aduce viață
îți sorb respirația
sângele-mi scurge timpul
nu voi mai fi niciodată curat
Mi-ai hrănit trupul prin vene
viața prin șuvoaie
moartea este cine vrei tu
lasă-mă să intru
lumina se va stinge
doar când lacrimile tale
își vor revărsa preaplinul
Totul este pictat în rece
acum nu sunt deloc aici
iar când noaptea-mi va-nchide ochii
voi citi pe buzele tale
că astăzi nu e
nici măcar mâine...
poezie de Lucian Domșa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.