Timpul pare un cuțit ce despică zările ființei
un strigăt sângeriu acoperă totul
nu există gări în care să staționăm
pentru procesele de conștiință
târâm după noi crudul adevăr
al fețelor schimonosite
acesta este războiul
pe care nu l-a câștigat nimeni
o filosofie născută
în celula vieții
un gri continuu
trasat cu grijă
timpul pare o planetă apocaliptică
de orbita căreia
ne ancorăm
banala trecere
un strigăt
cât o dâră de sânge închegat
pe câmpul fantasmelor
acolo unde tăria verbelor
nu are sens
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre verb
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre război
- poezii despre roșu
- poezii despre planete
- poezii despre naștere
- poezii despre gări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.