La spovedanie

Mărturisesc părinte!
Eu am inundat laboratorul de chimie în clasa a şaptea
de-a pocnit parchetul şi
au ieşit din pământ duhurile lustruite cu lac incolor.
Eu ungeam balustrada blocului
cu păcură de la centrala termică unde îmi imaginam
că Dumnezeu aduce căldura din iad
în casele noastre.
Eu puneam piedică îngerilor până îşi rupeau aripile
şi tot eu
da părinte...
tot eu în spatele bisericii desenam pe zid cu cretă
o maşină de tocat suflete.
Mărturisesc părinte!
Le puneam mustăţi cărţilor şi le trăgeam de codiţe
spărgeam vecinii la geamuri cu privirea lor tristă
şi aruncam petarde între sânii femeilor
când veneau acasă de la schimbul trei
cu noaptea în sticle de lapte.
Tot eu îmi ţineam respiraţia când răstigneam
cauciucurile maşinilor în cuie
ca să învăţ înjurături noi de la proprietari.
Mărturisesc părinte!
Nu mă ierta! Nu regret nimic părinte.
Şi mâine de-ar fi aş face la fel.
Poate doar aş înlocui doar păcura
cu vaselină să mă ajute la scârţâitul oaselor.
În rest părinte
mă feresc de moarte
să-ţi spun ceea ce vrei
Mărturisesc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!